in seara aia as fi vrut sa nu-mi dai drumul..sa ma tii aproape de inima ta pentru totdeauna…sa se opreasca timpul in loc….dar nu se poate asa ca…te rog….nu-mi da drumul…lasa-ma sa fiu umbra ta….ma multumesc si cu atat….macar stiu ca te pot urma oriunde….atata timp cat e soare si lumina…caci noaptea umbrele dispar si se unesc intr-un intuneric sfasietor…acolo m-am intalnit cu alte umbre asemenea mie….sacrificate din iubire numai sa poata fi ziua alaturi de iubirile lor. noaptea ne intalnim toate si povestim lumea asa cum se vede ea din statutul nostru de umbre….cum putem sa ne urcam pe ziduri fara ca gravitatia sa ne traga in jos..cum suntem calcate in picioare de oameni fara sa ne doara…cum putem sa ne schimbam infatisarea….sa fim mai mari sau mai mici, mai deschise, mai inchise….si totusi doar niste pete….o forma tremurata a ceea ce esti tu…si asta doar pentru ca nu mi-ai ascultat ruga…..si mi-ai dat drumul…si ai plecat….
ce poate fi mai frumos decat sa fi cu prietenii intr-un loc rupt de rutina si monotonia oraselor mari…de accea cu rucsacul in spinare(si bani putini:P) am plecat in vama veche..si nu neaparat sa ne gasim pereche…si dusi am fost..la propriu si la figurat…timpul s-a oprit in loc si nu era nimic care sa ne deranjeze…poate amintirile de la ultima vizita..”bai.. mai tii minte ca de 1 mai in locul asta ne-am facut muci si-a venit tipu ala cu caciula aia haioasa si l-a calcat pe A, care dormea pe plaja, pe mana 
))” o clipa, pierduta in visare, ne-am visat pe plaja…intinsi mana in mana privind stelele…dar m-am trezit repede..nu e timp de visare, cand realitatea e atat de minunata….rasfatati indeajuns de marea calda ne-am plimbat de nebuni….si-am ajuns in paradis: dor de vama…trase`n rom..banane`n scutec..ciori perverse…aruncate..supate…tin`de-fuami….vanilate….cred ca toata lumea stie la ce ma refer, nu? 
~..iar seara…hihi..seara se aplica regula: what happens in vegas, stays in vegas..so you can imagine, right?
