Lonely Petunia in an onion patch

ma vezi?

te-aud..

de ce nu intelegi?

am mai fost acolo?

nu ti se pare ca norii sunt roz?

cred c-o sa ploua

si mie mi s-a parut ca ne indepartam

vei fi langa mine mereu. nu?

viata trebuie traita dupa regulile…

altora

ale tale

ale noastre nu?

mi-e frig

e prea cald aici

te-nseli

te-am inselat

totul e relativ

ni s-a parut

am ajuns la capat de drum

mergeam…aproape ca alergamm..simteam ca sunt la capatul puterilor….ma luase ameteala si ma asteptam in orice clipa sa cad sfarsita…

nu mai pot…serios..hai sa ne oprim putin…

n-avem timp de asa ceva asa ca misca-ti curu mai repede..nu-ntelegi ca ne grabim?

ma simteam tarata ca un caine in lesa…numai ca eu n-aveam lesa..poate doar una imaginara pe care o simteam adanc incarnata in piele..si cu toate astea m-am decis sa ma opresc…nu mai puteam…cu ochii inlacrimati il priveam cum se intoarse furios spre mine

ce dracu faci?ti-am zis sa te misti odata..n-avem timp de prostii..

dar nu mai pot…de ce ti-e asa de greu sa intelegi…simt ca se-nvarte toata lumea cu mine si ca-n orice moment o sa ma prabusesc ca un bolovan

pai chiar esti ca un bolovan..un bolovan in spatele meu…de ce dracu te-oi fi luat nu stiu..nu esti buna de nimic…da chiar de nimic…asa ca fa-te utila macar odata in viata si misca-te..ai auzit?MERGI!!!!

blocata, complet socata..si umilita, nu reusesc sa scot niciun sunet…abia reuseam sa-mi stapanesc lacrimile care-mi veneau in valuri de cascade…si deodata il vad indepartandu-se..

eu am plecat. fa ce vrei: poti sa vii sau sa stai aici.

si a plecat. simteam cum toata fiinta mea alearga in urma lui si totusi nu ma clintisem din loc. il vedeam cum se indeparteaza, iar cu cat era mai departe cu atat ma simteam mai libera…am facut cale intoarsa si am mers printre stradutele intortochete pana am iesit la strada..si nu mi-a fost frica…m-am dus spre primul taxi

Unde va duc domisoara?

ACASA!

si spunand acest cuvant, atat de banal pana acum, m-am simtit cuprinsa de un sentiment de fericire, de caldura si de inflorire.nu stiu cum sa ma exprim. ma simteam din nou eu, din nou puternica, din nou stapana pe mine si pe deciziile mele. si voiam acasa, acasa la oamenii care ma iubesc si ma asteptau.Acasa, in cetatea viselor mele.

am capitulat. nu mai am putere sa dau glas povestirilor mele….sunt deja banale…peste tot esti tu, si cu toate astea nu esti cu mine, nu esti in viata mea. asa ca nu le mai vad rostul. tu nu intelegi, eu nu mai inteleg, nimeni nu intelege pe nimeni si nimic….intr-adevar asta e cuvantul cheie: NIMIC. nu mai pot face nimic, nu mai vreau nimic, nu mai simt nimic, decat durerea de a sti ca as putea fi mai puternica, de a sti ca as putea sa spun NU, sa-ti spun NU. ma intrebi mereu de ce ma uit asa la tine? (cu ochii goi si tristi) poate pentru ca stiu ca in secunda urmatoare ai sa dispari iar din viata mea si ai sa apari in momentul cel mai neportivit si ai sa-mi dai iar viata peste cap. NU te mai vreau, si totusi nu-ti pot da drumul…astept sa vad care va fi finalul..cel din urma… urasc partea asta: incomoditatea, frustrarea, furia, disperarea, lacrimile, resemnarea…

http://www.punk77.co.uk/groups/pogodancing.htm

pogo…it`s not what it seems…:))) concert e.m.i.l si chester…dans haotic si nebun…”push the motherfuckers” ))..cateva mici vanatati dar concertul…prea fain. keep on “pogo-ing”, but not with me in the middle =))