Lonely Petunia in an onion patch

ce sa-mi aduca noul an?hmm…poi liniste sufleteasca, sanatate, alea alea. dar in primul rand sa-mi aduca prieteni loiali, sanatosi la cap, ca astia de acum nu prea sunt zdraveni )

si sa-mi aduca o noua sansa…cu tine….sau macar sentimentul de resemnare pe care nu-l pot dobandi acum….vreau ori sa fiu cu tine ori sa uit de tine..alta varianta nu mai accept, nu m-au ajutat cu nimic pana acum.

apoi vreau sa nu mai doar asa tare…sa nu ma mai doara dezamagirea perpetua, sa nu-mi mai pese de nimeni decat de mine.

stiu ca e prea mult, ca pare imposibil, dar daca iti dai silinta noule an, poate o sa vii mai bun cu mine pe viitor. ca`s copil bun si cuminte

Tastes so good my hearts been mended, who’d have thought it would?

just one “sip” of the “magic potion” and the great blur begings…and it feel so good…the time stops and you`re spinning aroud like crazy, in fact you`re not moving, not even a bit. and the music, oh the music, i feel like crawling under my skin up to my heart and then the fusion emerge: i became music and music becames me. i feel so far away, aloof of everything and everyone…and it this windy background the only thing that made sense was that i`m still here, still alive…..

Ma trezesc in ciudata situatie de a ma afla intr-un loc drag mie si a constientiza ca in cazul de fata locul imi dicteaza miscarile…Ma trezesc facand lucruri pe care nu le-am mai facut de mult, mai exact de cand am plecat din acest loc devenit acum atat de sfant pentru anii mei de cunoastre, de reverie, de iubire….locul asta atat de melancolic si atat de vesel in acelasi timp…Revin intr-un loc din care mi se pare ca n-am plecat niciodata si totusi acest lucru s-a intamplat de mult, s-au petrecut multe intre timp, care m-au schimbat,  si cu toate astea cand vin aici ma transform la loc in ceea ce eram atunci. Este un joc al mastilor, un joc ce-mi permite sa evadez. E ca un turn de fildes unde timpul este de fapt atimp, in care nimeni si nimic nu poate ajunge la mine, nu ma poate atinge. Un taram al unei singuratati dulci, care nu ma sperie. Aici nu mi-e frica sa fiu doar cu mine, nu ma sperie gandurile mele, pentru ca aici am siguranta ca totul va fi bine, ca voi fi bine. Apoi, cu bateriile incarcate, scot capusorul afara si pentru cateva momente totul pare mai usor: drumul, pasii, gandurile, inima….

Vrei sa ma zidesti in rahatul tau de castel halucinatoriu? Ti-ai construit balauri, nori, carti, toate de fum si acum vrei sa ma inchizi si pe mine acolo. Nu merge, mestere, baga-ti acolo rahatul tau, baga-te pe tine. M-am saturat de culorile tale, de aberatiile tale, nu a mai ramas de fapt nimic din tine, nimic. Esti doar fum, de boratura, de resturi, te crezi acum marele creator? Hyperion, ba, sau Luciafarul, ce esti tu, ba?

Si eu, ce-s eu? Cine-s nici nu ma incumet sa te intreb. Jertfa? Pe dracu’! Zideste-ti un drogat atunci, nu pe mine. Sunt vie, desi cred ca nu prea intelegi acum. Cand incepi sa-ti revii esti nervos, tremuri in ultimul hal si urli la mine. Apoi te droghezi si pa! Pa griji, pa realitate, ca eu ma duc la balauri. Du-te, ba, unde vrei, dar pe mine sa ma lasi in pace. Gata. Nu te mai incurc, fa ce vrei, drogheaza-te, imbata-te, sari in cap de la etaj daca vrei, nu ma intereseaza. Fara mine. Nu am chef sa te mai vad asa niciodata.

Mestere, sa stii ca halucinatiile tale sunt toate de rahat, sunt creaturile unui creier mort, in descompunere, jertfe iti trebuie? Pe mine, nu. Pune-ti acolo o curva de drogata ca si tine, pune un bulibuleator, un caine mort ca are creierul mai viu decat tine, esti un neputincios, mestere, gandeste-te un pic la asta, nu esti in stare sa faci nimic, esti varza, e pizdet cu tine, vorba ta.

Nu te mai suport, te urasc, urasc ziua in care te-am vazut, urasc timpul in care am fost alaturi de tine. Totul se strica, se naruie in jurul tau. Uita-te la tine, uita-te la prietenii tai. Ce se Intampla cu voi. Sunteti cadavre, nimicuri. Esti nimic, mestere. Ma mir cum de te-am putut suporta, ma mir ca am stat langa tine cand erai drogat. Esti bolnav, bolnav incurabil. Tot ce atingi strici, murdaresti. Lucrurile tale se strica toate pe rand. Uita-te la tine: de-abia poti merge, de-abia respiri. Castele zici, da, da, castele, biserici, biserici din injuraturi vrei sa faci tu, din cacat. Degraba nu ai sa fii in stare nici macar sa vorbesti, sa te misti, uita-te din cand in cand si in oglinda, mestere, nu numai in halucinatiile tale. Acolo da, probabil esti strasnic, tare puternic si tare destept. Atunci construieste-ti rahaturile singur, ramai in halucinatiile tale, inchide-ti cu totul ferestrele realitatii, dar pe mine lasa-ma afara, nu am nevoie de un neputincios drogat, pus pe mari batalii cu misterele. Misterele tale, mestere, sunt fum, tu esti fum, asa ca, moarte buna, mestere! Moarte colorata! Zideste-ti idioteniile tale, nu pe mine.

Pizdet de Alexandru_Vakulovski

..exista oameni in situatii dificile care nu se lasa batuti si nu-si plang de mila…si se canalizeza pe lucruri pe care le pot face si nu se plang de lucrurile pe care nu le pot face…poate doar viseaza la ele si intr-o zi visele lor vor fi realitate…pentru ca m-au impresionat..pentru ca m-ai impresionat..pentru ca vreau sa-mi exprim admiratia fata de acesti oameni si fata de Tedy, Tudor Necula…head up high!!ai toate motivele din lume…pentru ca te admir si totodata te invidiez…pentru curajul tau, pentru vointa ta, pentru talentul tau….