Categorisit la Uncategorized
A trecut ceva vreme de cand nu ne-am mai auzit…stiu…mi-a fost greu sa-ti scriu…nu mai stiam ce sa-ti zic..aceeasi replica mereu..”mi-e greu, mi-e dor”. nici acum nu s-a schimbat prea mult, tre`sa recunosc, dar acum e altceva. acum o sa fie 1 mai. si a ramas sa ne vedem in vama. dar eu n-o sa ajung anul asta. asa ca sa nu ma astepti…oricum n-ai fi facut-o, insa eu daca as fi venit, as fi stat pe plaja aia nemiscata, ca o balena esuata, exact asa, asteptandu-te, pe cand tu cred ca ai si uitat ca anu asta urma sa ne vedem…acolo..aproape de mal, pe bucatica noastra de plaja. anul asta n-o sa vad marea de 1 mai, dar nu-i nimic, caci ma duc in vremuri trecute, pe urmele cavalerilor si ale domnitelor imbujorate de priviri pofticioase…o sa ma duc prin ruinele Sighisoarei, si la castel. da, la castel, la Conte, sa-l rog sa ma faca nemuritoare si rece precum Lucifer. ma voi duce sa uit de tine, sa te-arunc in prapastii si codrii, sa te dau lupilor si ursilor sa te sfasie, sa te strig in gol si sa te pierzi in vale. dar stiu ca gandurile mi se vor scalda in briza marii si in valurile inghetate si se vor parpali in nisipul ranced si te vor cauta frenetic printre multime. si-or sa te gaseasca…ca de fiecare data..in acelsi loc..in bratele ei…si-au sa se supere…si-au sa te huleasca…si-au sa dea cu picioarele in tine, pan-ai sa te faci mic de tot, cat bobul de nisip,si-o sa te contopesti cu el si nimeni n-o sa mai poata sa te recunoasca. si-o sa ratacesti de unul singur, stingher…la fel ca mine.
